Între două meciuri chinuite la FM07 (clasic, legendar, etc), am dat peste o ştire şocantă, fabuloasă şi îngrijorătoare care mi-a adus aminte de „experienţa arabă”. Pe yahoo news, o preluare de la AFP, mi-a atras atenţia: „World’s tallest building just got taller”. Bomba a fost lansată de un antreprenor plătit cu petrodolari acolo în Golful Persic, locul care se speră că va deveni, un paradis turistic…
Citez: Emaar a anunţat marţi că turnul Burj Dubai (…) a ajuns la 688 de metri înălţime şi creşte în continuare. Construcţia care a atins 160 de etaje devenind cel mai înalt zgârienor din lume este doar unul din multele megaproiecte care se dezvoltă în emiratul Dubai. Început în 2004, turnul a depăşit în aprilie anul trecut celebrul Taipei 101 din Taiwan (un „amărăştean” cu cei 512 metri înălţime – sic!) iar în aprilie 2008 cea mai înaltă clădire construită de om, turnul TV american KVLY din Blanchard (North Dakota), înalt de 629 de metri…
Momentan construcţia stagnează dintr-un motiv care îi chinuie la greu pe arabi. La fel ca în Abu Dhabi, Qatar, Bahrain şi Arabia Saudită, în Dubai se construieşte într-un ritm infernal iar companiile producătoare de materiale de construcţii pur şi simplu nu mai fac faţă cererii antreprenorilor. Proiectele megalomane, zecile de mii de clădiri de locuinţe care apar pentru a găzduii milioanele de muncitori şi imigranţi, şi oraşele industriale (bazate exclusiv pe extracţie şi prelucrare de petrol şi gaze) care sunt ridicate la sute de kilometri distanţă de zonele cu viitor turistic, înghit toată materia primă cu o „foame” imposibil de stăpânit. Fără îndoială că miliardele arabilor vor fi suficiente pentru a-şi termina proiectele şi îndepărtatele perle din Golf vor deveni dintr-un loc excelent pentru a strânge un ban, unul minunat pentru a petrece un concediu. Momentan doar Dubai şi Manama au făcut pasul dincolo de… industrie.
Îngrijorarea vine dinspre arabul de rând, musulman fiind. Amicii mei libanezi, aterizaţi în nebunia din Doha (un oraş care se dezvoltă mai rapid decât Dubai şi Abu Dhabi!!!) m-au pus în temă cu privire la Biblia lor. Pe undeva printre versetele din Coran, Profetul Mohammed a explicat sfârşitul religiei musulmane şi a arabilor în general. Wassim, Ali şi… Mohammed, mi-au expus îngrijoraţi că ultimele două versete înaintea „marelui război” s-au împlinit. Pentru curioşi ele sună cam aşa: „când băieţii vor deveni fete” şi „când păstorii se vor întrece în construit turnuri”…
Pentru cei trei amici minunaţi problema este una îngrozitoare şi a fost confirmată de mai mulţi cetăţeni arabi care au studiat aici între Carpaţi plecând apoi acasă. Contextul mereu nefavorabil, conflictele dintre creştini şi musulmani, prezenţa unor baze ale duşmanului american exact în coasta arabilor, semnele divine, şi mai ales faptul că toate statele din Golf au strămoşi beduini (păstori de capre pentru necunoscători) reprezintă tot atâtea motive de îngrijorare pentru arabii citiţi. Problemele uriaşe pe care le are o societate parcă nepregătită pentru muntele de dolari care a îngropat-o par de netrecut. Cele mai grave ţin de homosexualitate, cauzată în special de regulile prosteşti privind căsătoria, analfabetism, cauzat de lene şi de încrucişările genetice inadmisibile (conform unor statistici peste 20 la sută din arabii din Golf suferă de retard!!!) şi lipsă de educaţie, cauză principală fiind calitatea îndoielnică a bonelor şi profesorilor din grădiniţe şi şcoli prinare (Filipine, India, Nepal, Bangladesh). Emirii – în mod ciudat foarte tineri – trag din greu pentru a ascunde o realitate crudă. Ca un exemplu, deşi în Golf există filiale ale celor mai mari universităţi din lume, majoritatea covârşitoare a studenţilor acestora nu sunt localnici, ci imigranţi. Un profesor canadian explica zâmbind fenomenul: „ce să-l învâţ eu pe unul care vine la şcoală cu un Hamman de 200.000 de dolari, şi stă toată ziua cu casca telefonului în ureche?”… Practic întreaga societate arabă din Golf este împărţită în oameni deştepţi şi proşti, iar primii sunt foarte puţini şi, în general înrudiţi cu unii care au depăşit graniţele Peninsulei sau care ocupă scaunul de emir. A doua categorie e jăcmănită, la propriu, de arabi isteţi (Liban, Iordania, Siria, Egipt) şi v-a ajunge probabil să sărăcească foarte curând. Să revenim…
După „semne” va urma un mare război. Va fi bătălia finală, aia de câţiva ani prevestită şi de Nostradamus. Din fericire învingători vor fi creştinii. Prietenii mei sunt foarte siguri de asta şi ţinând cont că la patru dinineaţa se prezentau cuminţi la moschee, înclin să-i cred. Noi să fim sănătoşi!
Ca o completare la o discuţie privată cu un om care chiar se pricepe şi care m-a convins destul de repede că mai periculos e un pui injectat cu hormoni – Octav Baltag, profesor universitar la Facultatea de Bioinginerie din cadrul UMF Iaşi -, adaug o chestie găsită pe Wikipedia în timp ce căutam informaţii despre fenomen. Până la proiectul abia finalizat au mai existat şi funcţionat două prin anii 80, două care au dat greş la începutul anilor 90, şi mai există două în lucru, iar primul dintre ele va fi finalizat în 2009. Remarcabil este însă că din 2000 avem deja un astfel de accelerator de particule funcţional şi care încă îşi face treaba undeva în Brookhaven National Laboratory, la americani bineînţeles.
