Experimentul (pur fizic şi atât de mediatizat în ultimele zile) care a pus lumea pe jar a transformat zonele de comentarii pentru articole în adevărate rubrici de bună dispoziţie. Românul nu şi-a pierdut umorul şi cu greu am reuşit să descopăr în multitudinea de comentarii mai mult sau mai puţin vulgare, unele cu adevărat îngrijorate.
Majoritate concetăţenilor ascunşi după un „nick” văd partea plină a paharului şi cred în soarta decisă de divinitate, fapt de altfel logic atâta timp cât la mijloc sunt 20 de state şi Large Hadron Collider este un proiect la care se chinuie 6000 de savanţi. Nu este mai puţin adevărat că oamenii de ştiinţă au prin definiţie o doagă lipsă dar nimeni n-ar fi chiar atât de idiot încât să se sinucidă şi să mai ia cu el vreo 6 miliarde de cetăţeni. Poate dacă or fi toţi arabi…
Ca o completare la o discuţie privată cu un om care chiar se pricepe şi care m-a convins destul de repede că mai periculos e un pui injectat cu hormoni – Octav Baltag, profesor universitar la Facultatea de Bioinginerie din cadrul UMF Iaşi -, adaug o chestie găsită pe Wikipedia în timp ce căutam informaţii despre fenomen. Până la proiectul abia finalizat au mai existat şi funcţionat două prin anii 80, două care au dat greş la începutul anilor 90, şi mai există două în lucru, iar primul dintre ele va fi finalizat în 2009. Remarcabil este însă că din 2000 avem deja un astfel de accelerator de particule funcţional şi care încă îşi face treaba undeva în Brookhaven National Laboratory, la americani bineînţeles.
La fel ca actualul proiect, şi acela a fost aspru criticat iar premoniţiile fizicienilor care n-au apucat să ajungă să lucreze la el au rămas doar premoniţii. Frank Close, unul dintre oamenii implicaţi a explicat şansele ca ceva rău să se întâmple printr-o frază genială. “Sunt şanse mai mari ca cineva să ia marele premiu la loterie trei săptămâni la rand, decât ca premoniţiile fizicienilor să se adeverească. Din păcate oamenii chiar cred că pot câştiga marele premiu la loterie trei săptămâni la rand”…
