Cu un ochi în presa normală…

În fiecare zi când deschid „ziarele de sport” mă uimeşte lipsa de valoare a majorităţii tipilor şi tipelor care dau cu pixu’. De multă vreme presa de la noi a trecut de la statistică şi articole superbe (vezi proiectul Pro Sport la debut), la vorbe ale conducătorilor şi ţâţe goale. Pentru curioşi iată un articol dedicat victoriei lui CFR Cluj la Roma şi semnat de Riccardo Pratesi… fotografiile sunt inserate de mine (sic!).

“Roma, che figuraccia Crolla in casa col Cluj”

Gazzetta dello Sport, 17.09.2008

Nell’esordio stagionale di Champions, nel girone A, i giallorossi cadono all’Olimpico contro gli sconosciuti romeni allenati dall’italiano Trombetta. Vantaggio di Panucci, poi gli ospiti rimontano grazie alla doppietta dell’argentino Culio. Roma irriconoscibile, messa sotto nella ripresa

ROMA, 16 settembre 2008 – La Roma combina un disastro. Perde in casa 2-1 contro gli sconosciuti romeni del Cluj nella prima gara della fase a gironi di Champions. Rimontata come contro Napoli e Palermo. Il gol iniziale di Panucci è stato illusorio: i giallorossi, irriconoscibili, hanno subito il ritorno degli ospiti, debuttanti in coppa Campioni. Il Cluj ha meritato il successo, legittimato da un’eccellente prestazione complessiva, e in particolare da un secondo tempo in cui ha creato parecchi pericoli. La Roma ha palesato una condizione atletica preoccupante. Ma il campanello d’allarme riguarda soprattutto la retroguardia, peraltro decimata dagli infortuni. E che ha subìto due gol con l’Inter, uno con l’uomo in più contro il Napoli, tre dal Palermo, due stasera. Male anche i nuovi acquisti. Riise sostituito, Baptista che non ha trovato la posizione, Loria in grave affanno. E Menez in panca: gli è stato preferito anche Montella. Le dimensioni del risultato sono evidenziate dalle quote degli scommettitori, che davano a 9 la vittoria dei romeni. La Roma dovrà ritrovarsi obbligatoriamente il 1° ottobre in Francia contro il Bordeaux. Con il Chelsea che vola, non sono ammessi altri passi falsi.

LA ROMA FA E DISFA – Nel primo tempo la Roma comincia bene, ma finisce male. Il gol del vantaggio di Panucci, di testa, la specialità del difensore giallorosso, arriva già al 17′, e dopo un paio di enormi occasioni create da Vucinic, una delle quali respinta dal palo. Insomma, quando il centrale di Spalletti mette alle spalle di Stancioiu il cross da destra di De Rossi, bravo a recuperare palla e a calibrare poi una parabola perfetta sul primo palo, sembra che la Roma possa finalmente archiviare, e senza troppo affanno, la prima vittoria stagionale, dopo la sconfitta con l’Inter in Supercoppa e il punto in due partite racimolato in campionato. E invece la Roma forse si distrae, di sicuro si “allunga” in maniera preoccupante. La difesa (senza i titolari Mexes e Juan, acciaccati) è molto, troppo lontana dagli altri reparti. Un po’ perchè non “sale” abbastanza, un po’ perchè è abbandonata a se stessa dai centrocampisti. E i romeni, che non hanno proprio nulla da perdere, allora ci provano. Cominciano a tirare dalla distanza, mostrando discrete abilità balistiche. Sul sinistro di Dubarbier, Doni alza sopra la traversa con i pugni. Poi arriva il pareggio. Grazie ad un sinistro calibrato da fuori area dell’argentino Culio. Poi i romeni provano addirittura ad esagerare. Dani in contropiede trova un bel destro in diagonale, Doni si salva con una respinta bassa. Ma la Roma soffre troppo. L’intervallo il caso di schiarirsi le idee. Però proprio in è provvidenziale. È chiusura arriva un’altra brutta notizia. Panucci chiede il cambio: schiena sottosopra.

OLIMPICO GELATO – Nella ripresa si riparte con una sorpresa: Panucci tiene duro ed è in campo. Nonostante il lungo riscaldamento di Loria. Che deve comunque entrate dopo 2′: Panucci proprio non ce la fa. Il Cluj dopo soli 4′ passa in vantaggio con il secondo gol di Culio: uno splendido sinistro al volo dopo la respinta corta di testa di Cassetti. La Roma accusa il colpo. Irriconoscibile. In difficoltà atletica e psicologica. Spalletti non può più aspettare: dentro Totti, pur lontano dalla miglior condizione. Esce Riise, fuori partita. Tonetto scala terzino sinistro, con Totti centravanti e Vucinic che si trasferisce sulla sinistra, da esterno alto. Ma sono ancora i romeni, che non credono ai loro occhi, spesso indisturbati nelle loro iniziative, a sfiorare il gol: punizione appena a lato di Muresan, omonimo del centrone romeno Nba di un po’ di anni fa. La difesa giallorossa fa scena muta: Peralta, ex Inter, mai rimpianto, colpisce di testa la traversa.

ORGOGLIO – La Roma prova almeno a fare leva sull’orgoglio. Provano a suonare la carica De Rossi e Vucinic, i migliori della banda Spalletti, ma le occasioni latitano. Il centrocampista della Nazionale sfiora il pari con una botta da fuori purtroppo solo un area, passa vicinissima all’incrocio dei pali. È episodio isolato. E nei 4′ di recupero finali i giallorossi caricano a testa bassa, ma senza mai farsi pericolosi. Che serataccia.

Ecupidon punct ro

De aproape trei săptămâni mă lupt să scap de o tinichea agăţată de coadă. Un căutător de relaţii şi-a postat un anunţ pe site-ul din titlu şi la contact a scris id-ul meu de mess. Bombardat de dudui doritoare de „relaţii şi căsătorie” am reuşit să aflu toată povestea abia când nu am mai precizat că sunt căsătorit, că soţia aşteaptă un copil şi că o iubesc foarte mult…

După revelaţie, am încercat să-mi scot identitatea de pe site-ul matrimonial însă m-am lovit de o problemă uimitoare. Id-ul ăla al meu are altă parolă şi bineînţeles nu am nici o posibilitate de a intra în cont şi a face modificări astfel că am rămas un „bărbat bine de 41 de ani” care caută femeie nu ştiu cum pentru relaţie de prietenie şi eventual căsătorie…

Mai îngrijorător e că au început să-mi dea buzz tot felul de cetăţence disperate, trecute bine prin viaţă (divorţate, plozi, etc…), care atunci când află situaţia familială reacţionează cam la fel: „Ce cauţi domne pe matrimoniale dacă eşti însurat?!!”.: NU SUNT EU VITELOR!

De ieri am renunţat să mai răspund la orice ecran mişcător venit de pe id-uri necunoscute.

Sfârşitul lumii…

Experimentul (pur fizic şi atât de mediatizat în ultimele zile) care a pus lumea pe jar a transformat zonele de comentarii pentru articole în adevărate rubrici de bună dispoziţie. Românul nu şi-a pierdut umorul şi cu greu am reuşit să descopăr în multitudinea de comentarii mai mult sau mai puţin vulgare, unele cu adevărat îngrijorate.

Majoritate concetăţenilor ascunşi după un „nick” văd partea plină a paharului şi cred în soarta decisă de divinitate, fapt de altfel logic atâta timp cât la mijloc sunt 20 de state şi Large Hadron Collider este un proiect la care se chinuie 6000 de savanţi. Nu este mai puţin adevărat că oamenii de ştiinţă au prin definiţie o doagă lipsă dar nimeni n-ar fi chiar atât de idiot încât să se sinucidă şi să mai ia cu el vreo 6 miliarde de cetăţeni. Poate dacă or fi toţi arabi…

Ca o completare la o discuţie privată cu un om care chiar se pricepe şi care m-a convins destul de repede că mai periculos e un pui injectat cu hormoni – Octav Baltag, profesor universitar la Facultatea de Bioinginerie din cadrul UMF Iaşi -, adaug o chestie găsită pe Wikipedia în timp ce căutam informaţii despre fenomen. Până la proiectul abia finalizat au mai existat şi funcţionat două prin anii 80, două care au dat greş la începutul anilor 90, şi mai există două în lucru, iar primul dintre ele va fi finalizat în 2009. Remarcabil este însă că din 2000 avem deja un astfel de accelerator de particule funcţional şi care încă îşi face treaba undeva în Brookhaven National Laboratory, la americani bineînţeles.

La fel ca actualul proiect, şi acela a fost aspru criticat iar premoniţiile fizicienilor care n-au apucat să ajungă să lucreze la el au rămas doar premoniţii. Frank Close, unul dintre oamenii implicaţi a explicat şansele ca ceva rău să se întâmple printr-o frază genială. “Sunt şanse mai mari ca cineva să ia marele premiu la loterie trei săptămâni la rand, decât ca premoniţiile fizicienilor să se adeverească. Din păcate oamenii chiar cred că pot câştiga marele premiu la loterie trei săptămâni la rand”…

Şobolanii

Vorbele lui Piţi: „Mă aşteptam la aşa ceva” spun totul despre meciul de la Cluj. Am reuşit să cosmetizăm rahatul ani de zile şi într-un final o echipă mică ne-a arătat unde suntem. După episodul Armenia (vai câte asemănări!) ne-am revenit onorabil însă acum, paradoxal, părem a ne afla într-o situaţie fără ieşire…

Aşteptând marele război

Între două meciuri chinuite la FM07 (clasic, legendar, etc), am dat peste o ştire şocantă, fabuloasă şi îngrijorătoare care mi-a adus aminte de „experienţa arabă”. Pe yahoo news, o preluare de la AFP, mi-a atras atenţia: „World’s tallest building just got taller”. Bomba a fost lansată de un antreprenor plătit cu petrodolari acolo în Golful Persic, locul care se speră că va deveni, un paradis turistic…

Citez: Emaar a anunţat marţi că turnul Burj Dubai (…) a ajuns la 688 de metri înălţime şi creşte în continuare. Construcţia care a atins 160 de etaje devenind cel mai înalt zgârienor din lume este doar unul din multele megaproiecte care se dezvoltă în emiratul Dubai. Început în 2004, turnul  a depăşit în aprilie anul trecut celebrul Taipei 101 din Taiwan (un „amărăştean” cu cei 512 metri înălţime – sic!) iar în aprilie 2008 cea mai înaltă clădire construită de om, turnul TV american KVLY din Blanchard (North Dakota), înalt de 629 de metri…

Momentan construcţia stagnează dintr-un motiv care îi chinuie la greu pe arabi. La fel ca în Abu Dhabi, Qatar, Bahrain şi Arabia Saudită, în Dubai se construieşte într-un ritm infernal iar companiile producătoare de materiale de construcţii pur şi simplu nu mai fac faţă cererii antreprenorilor. Proiectele megalomane, zecile de mii de clădiri de locuinţe care apar pentru a găzduii milioanele de muncitori şi imigranţi, şi oraşele industriale (bazate exclusiv pe extracţie şi prelucrare de petrol şi gaze) care sunt ridicate la sute de kilometri distanţă de zonele cu viitor turistic, înghit toată materia primă cu o „foame” imposibil de stăpânit. Fără îndoială că miliardele arabilor vor fi suficiente pentru a-şi termina proiectele şi îndepărtatele perle din Golf vor deveni dintr-un loc excelent pentru a strânge un ban, unul minunat pentru a petrece un concediu. Momentan doar Dubai şi Manama au făcut pasul dincolo de… industrie.

Îngrijorarea vine dinspre arabul de rând, musulman fiind. Amicii mei libanezi, aterizaţi în nebunia din Doha (un oraş care se dezvoltă mai rapid decât Dubai şi Abu Dhabi!!!) m-au pus în temă cu privire la Biblia lor. Pe undeva printre versetele din Coran, Profetul Mohammed a explicat sfârşitul religiei musulmane şi a arabilor în general. Wassim, Ali şi… Mohammed, mi-au expus îngrijoraţi că ultimele două versete înaintea „marelui război” s-au împlinit. Pentru curioşi ele sună cam aşa: „când băieţii vor deveni fete” şi „când păstorii se vor întrece în construit turnuri”…

Pentru cei trei amici minunaţi problema este una îngrozitoare şi a fost confirmată de mai mulţi cetăţeni arabi care au studiat aici între Carpaţi plecând apoi acasă. Contextul mereu nefavorabil, conflictele dintre creştini şi musulmani, prezenţa unor baze ale duşmanului american exact în coasta arabilor, semnele divine, şi mai ales faptul că toate statele din Golf au strămoşi beduini (păstori de capre pentru necunoscători) reprezintă tot atâtea motive de îngrijorare pentru arabii citiţi. Problemele uriaşe pe care le are o societate parcă nepregătită pentru muntele de dolari care a îngropat-o par de netrecut. Cele mai grave ţin de homosexualitate, cauzată în special de regulile prosteşti privind căsătoria, analfabetism, cauzat de lene şi de încrucişările genetice inadmisibile (conform unor statistici peste 20 la sută din arabii din Golf suferă de retard!!!) şi lipsă de educaţie, cauză principală fiind calitatea îndoielnică a bonelor şi profesorilor din grădiniţe şi şcoli prinare (Filipine, India, Nepal, Bangladesh). Emirii – în mod ciudat foarte tineri – trag din greu pentru a ascunde o realitate crudă. Ca un exemplu, deşi în Golf există filiale ale celor mai mari universităţi din lume, majoritatea covârşitoare a studenţilor acestora nu sunt localnici, ci imigranţi. Un profesor canadian explica zâmbind fenomenul: „ce să-l învâţ eu pe unul care vine la şcoală cu un Hamman de 200.000 de dolari, şi stă toată ziua cu casca telefonului în ureche?”… Practic întreaga societate arabă din Golf este împărţită în oameni deştepţi şi proşti, iar primii sunt foarte puţini şi, în general înrudiţi cu unii care au depăşit graniţele Peninsulei sau care ocupă scaunul de emir. A doua categorie e jăcmănită, la propriu, de arabi isteţi (Liban, Iordania, Siria, Egipt) şi v-a ajunge probabil să sărăcească foarte curând. Să revenim…

După „semne” va urma un mare război. Va fi bătălia finală, aia de câţiva ani prevestită şi de Nostradamus. Din fericire învingători vor fi creştinii. Prietenii mei sunt foarte siguri de asta şi ţinând cont că la patru dinineaţa se prezentau cuminţi la moschee, înclin să-i cred. Noi să fim sănătoşi!