Cocoşi de import

Meciul Franţa – Ecuador ne-a arătat încă o dată cum este văzută globalizarea în statele civilizate. O naţională pe care o vrem învinsă de Tricolori, îşi modelează abia acum 23-ul pentru defilare iar marţi a prezentat, pe lângă deja titraţii guadelupieni sau senegalezi naturalizaţi, un nou val de puşti importaţi din foste colonii. Din cei 30 de pretendenţi la un tricou alb albastru, doar 11 sunt „sută la sută” francezi, restul fiind născuţi pe aiurea sau trăgându-se din imigranţi.

 

Lassana, Alou, Bafetimbi…

 

Eroul meciului de marţi seara a fost fără îndoială Bafetimbi Gomis, atacantul născut în Saine sur Mere, din părinţi senegalezi. Debutant în echipa lui Domenech, vârful lui Saint Ettiene a luminat jocul încâlcit din prima repriză şi cu două goluri marcate ne dă fiori pentru debutul la Euro. De parcă evoluţia senegalezului naturalizat nu ar fi fost suficientă, la mijloc l-am descoperit neputincioşi pe noii Makelele şi Vieira: Lassana şi Alou Diarra. Născuţi din părinţi malieni, cei doi au ales să evolueze pentru ţara adoptivă şi se pare că nu au greşit. Lassana Diarra era anul trecut un necunoscut dar după un an la tineretul lui Chelsea a explodat la… Arsenal, iar Alou a ajuns la Lyon pentru a-l înlocui pe Mahamadou Diarra, francezo-malianul lui Real, care a preferat să apere culorile ţării de baştină. Acum pot forma un cuplu de fundaşi centrli cel puţin la fel de valoros ca precedentul, cu avantajul vârstei. Au 23, respectiv 26 de ani…

În poartă a făcut minuni „pantera din Kinsasha”, Steve Mandanda, omul lui Marseille, născut în obscurul Zair, ţară care alimentează cu fotbalişti absolut toate ţările vestice. Un „amărât” de la Le Havre, apărătorul buturilor marseilleze a avut un noroc uriaş vara trecută când prima opţiune pentru postul de portar a refuzat transferul astfel că şeful lui OM, Pape Diop s-a reorientat iar Mandanda a devenit o certitudine.

 

Şi numărătoarea continuă…

 

Din cei 30 de inşi care trag tare pentru a rămâne pe lista lui Domenech, 19 nu sunt francezi puri. Dacă Landreau, Frey şi Coupet nu intră în discuţie, iar despre Mandanda am amintit deja, linia de fund, mijlocul şi mai ales atacul sunt pline de străini.

Dintre fundaşi, Abidal are paşaport de Martinica, Boumsong e născut la Douala în Camerun, Evra la Dakar, în Senegal, Thuram la Port au Prince în Guadelupe, ţară de unde se trage şi Gallas, fundaşul de oţel al lui Arsenal. Ceilalţi cinci, Clerc, Escude, Mexes, Sagnol şi Squillaci sunt francezi inclusiv în certificatul de naştere dar paradoxal, în afară de Boumsong, naturalizaţii sunt aproape siguri de prezenţa la turneul final.

La mijloc doar Ribery, Flamini şi Toulalan sunt francezi, restul jucătorilor fiind o adunătură de africani, magrebieni şi sud-americani. Ben Arfa e tunisian, perechea Diarra e maliană, Makelele s-a născut la Kinshasha, Malouda la Cayenne în Guyana Franceză, Nasri e algerian, iar marele Vieira se ştie deja că e senegalez pur sînge. Din cei trei „francezi originali” doi au şanse minime să prindă lotul de 23, pentru că numai Ribery, găselniţa lui Hagi din era Galatasaray, este sigur de prezenţa la Euro.

Atacul este format în totlitate din „stranieri”. Anelka, „nesimţitul” lui Chelsea se trage din Martinica, Benzema din Algeria, Cisse din Coasta de Fildeş, Govou din Benin şi Gomis din Senegal. Nici măcar Henry, deţinătorul recordului de goluri marcate pentru „cocoşi” nu e din aceeaşi viţă ca Platini sau Fontaine, pe paşaportul său fiind trecută, ca ţară de origine, Martinica.

Deşi pare absurd, aceasta este naţionala Franţei. Cea mai „colorată” şi ne referim aici strict la înghesuiala de naţionalităţi, echipă care va merge în Elveţia şi Austria va da piept în primul meci cu una din cele patru echipe care se bazează exclusiv pe băştinaşi, România. Alături de băieţii lui Piţi, doar Cehia, Rusia şi Grecia au preferat conservatorismul, celelalte naţiuni având măcar un jucător… importat.

Ieri, Raymond Domenech a anunţat cei 23 de fotbalişti care vor merge la Euro. Tehnicianul care visează o finală cu Germania a renunţat la Mexes, Landreau, Flamini, Alou Diarra, Cisse, Ben Arfa şi Escude. Astfel, raportul dintre francezi şi „naturalizaţi” a devenit 7/16…