Hănescu a fost eliminat la Beijing

Tenismenul român Victor Hănescu a fost învins, luni, de sârbul Novak Djokovic, cap de serie numărul 2, scor 3-6, 5-7, într-un meci din manşa inaugurală a turneului de la Beijing, dotat cu premii în valoare de 2.100.500 de dolari.

Pentru prezenţa în primul tur, Victor Hănescu va încasa un cec în valoare de 14.500 de dolari, în timp ce Novak Djokovic şi-a asigurat suma de 26.700 de dolari şi 45 de puncte ATP.

În turul doi, Novak Djokovic îl va întâlni pe învingătorul din meciul Fabio Fognini (Italia)-Viktor Troicki (Serbia).

Altfel, Victor Hănescu ocupă locul 27 în ierarhia ATP, cu o poziţie mai sus faţă de săptămâna precedentă, în timp ce lider continuă să fie elveţianul Roger Federer.

Conform clasamentului publicat astăzi pe site-ul forului internaţional, următorul român din clasamentul ATP este Victor Crivoi, care a avansat o poziţie, până pe 107. O ascensiune mare a avut Adrian Ungur, semifinalist la challengerul de la Napoli, care a intrat în top 200 după ce a urcat 24 de locuri, până pe 194. Tenismenul de 24 de ani ocupa pe 21 septembrie locul 305 mondial.

Singurul român prezent în top 100 de dublu, Horia Tecău, a coborât două locuri, până pe 54.

Sorana Cârstea este în cădere liberă

Rezultatele foarte slabe înregistrate în Asia, acolo und ea fost eliminată în runda inaugurală la Beijing, Seul şi Tokio, au costat-o scump pe tenismena numărul unu a României.

Sorana Cârstea ocupă locul 36 în ierarhia WTA, cu 8 poziţii mai jos faţă de săptămâna precedentă, în timp ce Dinara Safina se menţine pe primul loc în acest top.

În topul publicat pe site-ul forului internaţional, utoarea româncă este Alexandra Dulgheru, care a coborât la rândul ei două locuri, până pe 59, în timp ce Raluca Olaru a pierdut şase poziţii şi este pe 77. Singura româncă rămasă pe acelaşi loc este Monica Niculescu, numărul 78 mondial, după ce şi Edina Gallovits a pierdut o poziţie şi se află pe locul 93.

În ierarhia de dublu, cel mai bine clasată continuă să fie Monica Niculescu, numărul 29 mondial, cu un loc mai jos faţă de săptămâna trecută, urmată de Sorana Cârstea, care a avansat două poziţii, până pe 43. Edina Gallovits a urcat la rândul ei două locuri şi este numărul 80. Raluca Olaru a ieşit din top 100, după ce a pierdut 11 locuri şi e numărul 104 mondial.

Mangalia şi Ostrov merg ceas

Liderii din cele două serii constănţene ale eşalonului IV din fotbalul românesc s-au impus clar în runda a zecea. Dunărea Ostrov a spulberat Perla Murfatlar, scor 7-2 în ceea ce trbuia să fie derbiul etapei în Seria Vest. Jucătorii din Ostrov păstrează astfel două puncte avans în faţa locului secund, ocupat în continuare de CS Peştera, 4-1 la Ciobanu. De altfel, cele două formaţii au deja un avans consistent faţă de urmăritoare, între locul secund şi locul al treilea fiind nouă puncte.

În Seria Est, GSIB Mangalia a bifat al optelea succes consecutiv chiar în derbiul cu CS Ovidiu. Pentru mangalioţi urmează o deplasare uşoară la Pecineaga astfel că GSIB poate încheia turul pe primul loc în top. Ocupanta locului secund, Portul Constanţa, a făcut scor chiar cu Pecineaga, 8-1, şi păstrează şanse la şefie.

Rezultate:

Seria Vest: Ostrov – Murfatlar 7-2, Mircea Vodă – Nisipari 4-4, Poarta Albă – Băneasa 1-1, Hârşova – Cernavodă 4-2, Ciobanu – Peştera 1-4, Oltina – M. Kogălniceanu 0-0. Clasament: 1. Ostrov 28p, 2. Peştera 26p, 3. Murfatlar 17 p, 4. Băneasa 16p, 5. Nisipari 14p.

Seria Est: Portul – Pecineaga 8-1, Mangalia – Ovidiu 2-0, Cariocas – 23 August 0-3, Techirghiol – Tuzla 3-3, Elpis – Cogealac 9-0, Cumpăna – Albeşti 2-4. Clasament: 1. Mangalia 25p, 2. Portul 23p, 3. Albeşti 20p, 4. Ovidiu 18p, 5. Tuzla 16p.

Fotbal/Campionatul Judeţean – 6: CS II Eforie pierde doar când nu se prezintă

Etapa a şasea din eşalonul cinci al fotbalului românesc a fost una plină de suspans, în Seria Est consemnându-se chiar schimbarea liderului. CS II Eforie nu s-a prezentat la partida de la Cerchezu şi astfel gazdele, care aveau cinci înfrângeri la rând, au bifat primul succes din actualul sezon. Noul lider este Recolta Negru Vodă, formaţie care a remizat, 2-2, în fieful celor de la CFR Constanţa.

În Seria Nord, cele două formaţii din Seimeni, care cochetau cu locurile fruntaşe, au fost zdrobite de Tortomanu şi Siminoc, şi au ajuns la mijlocul ierarhiei. Liderul, Voinţa Valu lui Traian, a confirmat forma bună şi este singura formaţie din judeţ care are punctaj maxim, după ce a învins cu 3-1 formaţia din Nicolae Bălcescu.

Seria Sud a adus cele mai puţine surprize, primele două clasate, Aliman şi Carvan, impunându-se la scor. Se remarcă totuşi frauda petrecută la Rasova, acolo unde cei de la Inter Ion Corvin au încercat să păcălească vigilenţa oficialilor substituind un jucător.

Rezultate:

Seria Est: Vulturii Cazino Constanţa – Sparta II Techirghiol 2-0, Unirea Topraisar – Fulgerul Chirnogeni 2-1, CFR Constanţa – Recolta Negru Vodă 2-2, Viitorul Mereni – AS Bărăganu 3-0, Viitorul Cerchezu – CS II Eforie 3-0 (neprezentare), Gloria II Cotu Văii – Avâtul Comana 0-4, CS Agigea – Luceafărul Amzacea 3-2. În clasament conduce Recolta Negru Vodă cu 13 puncte.

Seria Nord: Viitorul Târguşor – Viitorul Fântânele 2-2, Sportul Tortomanu – Gloria Seimeni 7-1, Voinţa Valu lui Traian – Recolta Nicolae Bălcescu 3-1, Viteazul Sinoe Mihai Viteazu – Sport Club Horia 3-2, Pescăruşul Gârliciu – Dunaris Topalu 5-1, Viitorul Vulturu – Ulmetum Pantelimon 1-3, SC Val Poarta Albă – Pescarul Ghindăreşti 2-5, Stef Serv Seimeni – Voinţa Siminoc 0-4. Lider a rămas Voinţa Valu lui Traian cu 18 puncte.

Seria Sud: AS Ciocârlia – Elif Fântâna Mare 4-0, Sacidava Aliman – Viitorul Cobadin 6-2, CSS Medgidia – Marmura Deleni 2-0, Progresul Dobromir – Trophaeum Adamclisi 4-2, AS Carvan – CSM II Valea Dacilor 5-2, Danubius Rasova – Inter Ion Corvin 3-3 (omologat 3-0 după ce oaspeţii au substituit un jucător), AS Independenţa – CS II Peştera 3-1. În clasament conduce Sacidava Aliman cu 16 puncte.

Incredibil – Portul II nu s-a prezentat la un meci disputat… acasă

Situaţie incredibilă în Seria Est a Ligii IV. Deşi implicată în lupta pentru supremaţie, formaţia secundă a celor de la Portul „a omis” să se prezinte la partida din runda a opta, programată chiar pe teren propriu. Adversara, nimeni alta decât lanterna roşie, Aurora 23 August, s-a ales cu trei puncte cadou şi poate trage speranţe că se va salva de la retrogradare.

Altfel, cele două formaţii ce conduc în ierarhiile seriilor au învins fără probleme şi şi-au păstrat poziţiile de lideri. În seria Vest, Dunărea Ostrov a învins pe teren propriu pe Gloria Băneasa cu scorul de 4-1 în timp ce Mangalia a făcut scor, 6-1 contra celor de la Farul Tuzla.

Vârful ierarhiilor din cele două serii arată astfel:

Seria Est: 1.GSIB Mangalia – 8 jocuri, 19 puncte (20-6 golaveraj); 2. CSO Ovidiu – 8j, 18p (46-14); 3. Portul II Constanţa – 8j, 14p, (17-11).

Seria Vest: 1. Dunărea Ostrov – 8j, 22p (26-4); 2. CS Peştera – 8j, 20p (22-3); 3. Viitorul Nisipari – 8j, 15p (25-21).

Rezultate

Seria Est: Portul II Constanţa – Aurora 23 August 0-3 (neprezentare); GSIB Mangalia – Farul Tuzla 6-1; Cariocas Constanţa – Înfrăţirea Cogealac 2-4; Sparta Techirghiol – Elpis Constanţa 0-0; Gloria Albeşti – CSO Ovidiu 1-5; Viitorul Pecineaga – Victoria Cumpăna 2-1.

Seria Vest: Dunărea Ostrov – Gloria Băneasa 4-1; Dacia Mircea Vodă – Axiopolis Sp Cernavodă 0-2; Ştiinţa Poarta Albă – CS Peştera 0-2; Carsium Hârşova – Dunărea Ciobanu 4-2; CS M Kogălnicianu – Viitorul Nisipari 3-2; Perla Murfatlar – Sport Prim Oltina 4-1.

Cotropim Europa League (IV)

AFC Ajax Amsterdam

Patru cupe ale campionilor, inclusiv una în noul format, o cupă a cupelor, două Supercupe, o Cupă UEFA şi o Cupă Intercontinentală, acesta este palmaresul „internaţional” al lui Ajax. Cea mai titrată echipă care va ajunge în România în această toamnă nu mai e o sperietoare, dar pentru Timişoara lucrurile nu vor fi deloc simple. Ajax Amsterdam a jucat 285 de partide europene, a câştigat 149 şi a pierdut 81, marcând 500 de goluri…

De la un rateu la „careu”, şi înapoi în anonimat

În 1894, a luat fiinţă Footh-Ball Club Ajax, un proiect care se va dovedi un eşec total. Abia în 1900, trei tineri au pus bazele actualului club, şi, după 11 ani, Ajax a reuşit să obţină promovarea în prima ligă, pentru o aventură care a durat numai trei ani. La revenirea în prima ligă, în 1917, Ajax a câştigat Cupa Olendei, trofeu pe care îl va pune în vitrină de alte 16 ori, ultima dată în 2007. Un an mai târziu Ajax a obţinut primul titlu şi a deschis seria „dominaţiei”, oprită doar de prima conflagraţie mondială. Până în 1955, când fotbalul a devenit profesionist în Olanda, Ajax a mai câştigat şapte titluri de campioană.

În era profesionistă Ajax a devenit un nume de referinţă. A mai câştigat 21 de titluri, ultimul în 2004. 1971 a fost anul în care Ajax a deenit un nume „european” asta deşi formaţia mai bifase o finală în 1969. Ajax a câştigat cu 2-0 în faţa lui Panathinikos şi s-a încoronat ca Regină a Europei. A fost şi anul în care Ştefan Kovaci a devenit noul manager al formaţiei batave. Cu Johan Cruyff la postul de comandă, Ajax a reuşit în 1972 un istoric „careu” după ce au câştigat CCE, Cupa Intercontinentală, titlul şi cupa în Olanda. Anul următor Ajax a câştigat din nou CCE dar plecarea lui Cruyff a însemnat şi finalul hegemoniei europene.

Anii 80 au fost egali cu manageriatul lui Cruyff, şi apariţia unor nume ca Van Basten, van’t Schip şi Rijkaard. Ajax a cucerit o Cupă a Cupelor însă evoluţiile fluctuante din Eredivisie au însemnat ratarea a şapte titluri de campioană. Venirea lui Van Gaal, în 1991, a însemnat ultimul boom european, echipa de puşti a magicianului reuşind, uimitor, să ia o Cupă UEFA şi o Ligă a Campionilor, în faţa marelui Milan. De atunci Ajax a dispărut din Europa şi nici în competiţia internă nu s-a simţit mai bine.

Vedeta

Devenită o „grădiniţă”, Ajax a exportat masiv jucători. În fiecare an însă, olandezii au reuşit să găsească înlocuitori, chiar dacă rezultatele nu au fost mereu strălucitoare. Anul acesta căpitanul e Luis Suarez, internaţionalul uruguayan de 22 de ani venit în 2007 de la Groningen. Într-o formulă cu Sulejmani, Emanuelson, Oleguer, Stekelenburg, Gabri, Aissati şi, mai nou, Pantelic, sud-americanul s-a impus ca un lider şi a marcat 44 de goluri în 67 de meciuri. Probabil el va fi şi marele pericol pentru apărătorii timişoreni.

Frenezie ofensivă

Pentru favorita Grupei A din Europa League, startul din Eredivisie a însemnat o ploaie de goluri. Deşi se află abia pe locul 6 în clasament, Ajax nu a pierdut decât un meci, cel cu PSV, 3-4 deşi la pauză a condus cu 2-1, formaţia condusă acum de Martin Jol arătând totuşi o „potenţă” ofensivă demnă de luat în seamă. Pentru Timişoara va fi greu să obţină primul succes european tocmai împotriva lui Ajax dar lecţia defensivă predată de Sparta Rotterdam, 0-0 chiar pe bijuteria Amsterdam ArenA, poate fi urmată de bănăţeni.

Cotropim Europa League – euroadversari (III)

Galatasaray SK Istanbul

Dinamo va întâlni echipa căreia i-a oferit prima victorie europeană în 1963, dar şi formaţia pe care a învins-o în chiar primul meci european, în 1957. Galatasaray e deja o cunoştinţă veche pentru români ei urmând să joace a cincea dublă contra… ghiaurilor.

Echipa

Deşi istoria, inclusiv cea recentă, ne favorizează, Dinamo va avea mari probleme cu o formaţie care a plecat ca din tun în Super Liga Turcă şi care nu a pierdut în Europa. Cuplul Rijkaard – Neeskens a transformat o trupă depăşită mental şi fizic într-o maşinărie bine pusă la punct, „plombele” venite în vară integrându-se perfect în mecanism. Astfel Galata pare să fi uitat sezonul precedent, terminat pe un neverosimil loc 5 – cel mai slab din ultimii 5 ani – şi joacă un fotbal neaşteptat de bun şi de productiv. Cu jucători ca Leo Franco, Keita, Kewell, Elano, Baros, Nonda sau Arda Turan, Rijkaard poate aduce din nou titlul în vitrina clubului, la doi ani de la ultimul suces. Startul a fost perfect, cu victorii concludente în campionat şi cu o calificare en fanfare în grupele Europa League. În vitrina cu trofee a clubului găsim 17 titluri, 14 cupe şi 11 supercupe, plus alte câteva zeci de trofee mai puţin cunoscute. Normal, la loc de cinste stau cele două cupe europene obţinute în 2000.

Europa

Pentru Glatasaray trei sunt datele importante în istorie. Semifinala de Cupă a Campionilor din 1989, succesul în UEFA din 2000, şi Supercupa din acelaşi an. Le vom lua pe rând.

În 1989 fotbalul turcesc era încă în perioada de căutări. Galata era condusă din teren de Tanju Çolak, jucător laureat cu Balonul de Aur şi “o figură” a vremii, fotbalist care a marcat 116 goluri în 107 meciuri în tricoul galben roşu! Campioana Turciei a trecut pe rând de Rapid Viena, Xamax Neuchatel (5-0 la Istanbul după 0-3 în Elveţia!) şi AS Monaco iar sorţii i-au hărăzit în semifinale cel mai uşor adversar posibil… Steaua. Din păcate pentru turci, manşa tur a fost una de coşmar, steliştii câştigând fără drept de apel cu 4-0. În ciuda dezastrului din Ghencea, otomanii au crezut că vor repeta istoricul meci din optimi numai că la Izmir, miracolul nu s-a mai produs iar Steaua a mers la Barcelona pentru finală.

Ediţia 1999-2000 a găsit-o pe Galata la startul Ligii Campionilor dar, deşi avea în cuplul Hagi-Popescu o adevărată locomotivă, nu a prins decât locul trei într-o grupă cu Milan, Chelsea şi Hertha. Retrogradată în UEFA, Galata a avut un parcurs istoric, cu 5 victorii şi 3 remize iar în finală a trecut cu 4-1, la penalty-uri, de Arsenal. Sezonul perfect a fost încheiat de Supercupa câştigată cu 2-1 în faţa lui Real Madrid, la debutul ca tehnician al lui Mircea Lucescu.

O familie… românească

În istorie Galata a fost o casă bună pentru jucătorii români. După 1989, unsprezece fotbalişti români au îmbrăcat tricoul galben roşu. Gheoghe Hagi, Gică Popescu, Adrian Ilie, Iulian Filipescu, Iosif Rotariu, Radu Niculescu, Ionuţ Luţu, Florin Bratu, Gabriel Tamaş, Mihăiţă Pleşan şi Ovidiu Petre şi-au încercat norocul la Istanbul, dar numai primii patru au lăsat în urmă o impresie bună. Plus Mircea Lucescu, câştigător al Super Cupei şi al Super Ligii turce.

GSK vs români*

1957 cu Dinamo 2-1 şi 1-3

1963 cu Dinamo 3-0 şi 1-1

1989 cu Steaua 1-1 şi 0-4

2009 cu Steaua 2-2 şi 0-1

GSK vs austrieci

1967 cu Rapid Viena 3-5 şi 0-4

1976 cu Rapid Viena 3-1 şi 0-1

1983 cu Austria Viena 2-4 şi 1-0

1989 cu Rapid Viena 2-0 şi 1-2

2000 cu Rapid Viena 1-0 şi 3-0

2001 cu Sturm Graz 2-2 şi 0-3

2008 cu Austria Viena 0-0 (acasă)

GSK vs greci

2004 cu Olympiakos 1-0 şi 0-3

2008 cu Panionios 3-0 (în deplasare)

2009 cu Olympiakos 1-0 (acasă)

*anul reprezintă sezonul în care a avut loc finala competiţiei respective

Cotropim Europa League (II) – Euroadversari

SK Puntigamer Sturm Graz

La fel ca în cazul lui PAO, şi suporterii lui Sturm aşteaptă un trofeu de o groază de timp: 10 ani. Câştigarea Cupei UEFA Intertoto în sezonul 2008 nu a fost decât un foc de paie, austriecii ratând titlul în Bundesliga. Anul acesta Franco Foda şi băieţii lui vor neapărat titlul de campioană iar startul de sezon le dă speranţe.

11 partide, un singur eşec, aceasta este performanţa celor de la Sturm în actualul sezon. Pe 19 august clubul alb-negru a sărbătorit 100 de ani de la înfinţare astfel că un trofeu, intern în cel mai rău caz, este obligatoriu. Palmaresul e relativ sărac pentru un club atât de vechi. Două titluri, trei cupe, trei supercupe, în 1999 – ultimul an glorios – Sturm reuşind o triplă istorică. De atunci, linişte.

În Europa, Sturm a jucat 84 de meciuri, a câştigat 29 şi a pierdut 35, golaveraj 104 – 127. În 1984, austriecii au avut cel mai bun parcurs în Cupa UEFA, reuşind să prindă sferturile de finală. Cel mai glorios sezon a rămas însă 2000-2001, an în care Sturm a jucat, incredibli, 14 meciuri în Liga Campionilor. Campioana de atunci a Austriei a scos pe Feyenoord în turul 3 preliminar , reuşind apoi să bată acasă pe Rangers, Galatasaray şi Monaco, în prima fază a grupelor. Faza a doua a însemnat o înfrângere umilitoare cu Valencia (0-5 acasă!), dar şi două succese cu Panathinaikos.

Lotul austriecilor este unul lipsit în totalitate de vedete. Poate doar atacantul Mario Haas, lovit însă de sterilitate, sau internaţionalii Holzl (Austria) şi Kandelaki (Georgia), să iasă în evidenţă. Tocmai de aceea meciurile contra lui Sturm TREBUIE câştigate de Dinamo, şi asta în ciuda celor şase partide consecutive fără înfrângere din Europa.

Sturm vs români

1984 cu Sportul 0-0 şi 2-1

Sturm vs greci

1998 cu AEK 1-0 şi 0-2

2001 cu Panathinaikos 2-1 şi 2-1

Sturm vs turci

2001 cu Galatasaray 3-0 şi 2-2

De ce rămâne Hagi cel mai mare…

În căutările mele febrile de informaţii interesante despre euroadversari am dat, pe site-ul celor de la Galata, de un material care mă face să măs imt mândru, chiar dacă nu l-am iubit prea mult pe Hagi. La categoria „Mereu onoraţi, niciodată uitaţi”, Gică Hagi e singurul străin care a primit onoarea de a face parte dintre legende, alături de Gündüz Kılıç, Metin Oktay, Turgay Şeren, Coşkun Özarı şi Fatih Terim. Reproduc mai jos întreg materialul cu promisiunea că, în viitor, îl voi şi traduce.

“When Gheorghe Hagi joined Galatasaray in 1996, there were many questions in the minds of football authorities, as well as fans. After a glamorous start to his career in his native Romania with Steaua Bucharest, Hagi joined Spanish giants Real Madrid for a record transfer fee. While with Barcelona, or Brescia in Italy, he was never able to find the well-known form he had displayed while playing for the Bucharest team. Despite the critics, Hagi made a quick impact at Galatasaray, scoring the game-winning goals in his first three matches. Desperately seeking an idol player after the likes of Metin Oktay, Turgay Şeren or Fatih Terim, the fans embraced Hagi with open arms. Soon the Ali Sami Yen, as well as stadiums all around were echoing with “I love you Hagi” songs and slogans. Many have described him as “the best foreign player ever to play in Turkey.” His breathtaking freekicks, the delicate body moves, the deadly left foot, his strong temperament and personality, are still in the hearts and minds of Galatasaray supporters worldwide. Today, his Number 10 jersey is one of the two jerseys -the other one belonging to Metin Oktay- hanging on the walls of Galatasaray’s Museum. In the 2004-2005 league season Hagi coached Galatasaray team as the Technical Director”.

Sursa: www.galatasaray.org

Cotropim Europa League – Euroadversari (I)

Dinamo, pentru că prin rezultatul de la Liberec şi-a căpătat, pe merit, rolul de lider al echipelor româneşti, a picat într-o grupă mai degrabă ghinionistă. Două nume mari, Panathinaikos şi Galatasaray, plus o echipă pe val în Austria, Sturm Graz, se vor lupta cu elevii lui Bonetti pentru cele două locuri calificante în primăvară. Din nefericire, oricât de naţionalişti am fi, Dinamo pleacă doar cu şansa a treia.

Gigantul alb verde

Favorita certă a grupei nu poate fi decât Panathinaikos Atena. Verzii au fost eliminaţi de Atletico din ultima rundă a preliminariilor Ligii dar numele pe care le găsim în prima linie îndeamnă, cel puţin, la respect. Marile vedete sunt internaţionalii eleni Katsuranis şi Karagounis, campioni europeni în 2004, alături de ei jucând francezul Cisse, brazilianul Gilberto Silva (ex Arsenal) şi Sebastian Leto, argentinianul care a ratat şansa oferită de Liverpool.

Palmares

De cinci ani fanii verzilor aşteaptă revanşa împotriva marii rivale din Pireu. Ultimul titlu a fost câştigat în 2004, din acel an instalându-se hegemonia alb roşiilor. Nici măcar sezonul centenarului, 2008, atenienii nu s-au ridicat la aşteptări mulţumindu-se doar cu un loc de Liga Campionilor.

În vitrina cu trofee, PAO are adunate 19 titluri, 16 cupe ale Greciei şi patru Supercupe dar ultimii ani au fost săraci în performanţe notabile. Europa a fost, de asemene, tărâm interzis pentru greci, la performanţe fiind trecută doar o finală de Cupa Campionilor în 1971.

Transferuri

Grecii au fost foarte activi pe piaţa transferurilor probabil pentru a reduce deficitul calitativ care-i separă de Olympiakos. Au venit Cisse, Leto, Darlas, Katsouranis şi Kante, plus necunoscuţii Bjarsmyr şi Marinos. Ultimul nici măcar nu a prins lotul lărgit, cheltuielile atingând impresionanta sumă de 17 milioane de euro. La plecări 13 nume, majoritatea jucători împrumutaţi, doar trei dintre foştii componenţi ai primei echipe spunând adio Eladei: Nilsson, Wawrsynak şi Goumas.

În casă nouă

PAO joacă meciurile de acasă pe impresionantul Stadion Olimpic din Atena, o arenă de 71.000 de locuri, numai că, din sezonul viitor, se va muta în acsă nouă. Noul stadion, Votanikos, trebuia să fie gata încă de anul trecut, pentru a celebra centenarul numai că oficialii grecilor au preferat ca sărbătoarea să aibă loc pe prima arenă a echipei, Stadionul Apostolos Nikolaidis. Nota de plată pentru noul complex de 46.000 de locuri, va atinge 89 de milioane de euro (aviz amatorilor de la noi), alături de terenul de fotbal urmând să existe o piscină olimpică şi o sală pentru sporturi indoor.

Europa

Competiţiile europene n-au fost niciodată „prietenoase” pentru multipla campioană a Greciei. Primul succes a venit după opt meciuri jucate în Europa, un 3-2 cu nord irlandezii de la Glentoran. În total, grecii au jucat 223 de meciuri în Europa, au câştigat 82 şi au pierdut 86, golaverajul fiind negativ, 279 – 292. Cele mai clare succese sunt un 6-0 cu bulgarii de la Pirin, în primul tur al Cupei Cupelor ediţia 1995, şi acelaşi scor, dar în deplasare,… la Craiova. La înfrângeri, „maximul” este un 0-5, repetat de trei ori cu Bayern, Barcelona şi Manchester dar şi un 1-6 cu… Dinamo.

Probabil cel mai spectaculos duel din istorie este cel din 1988, din turul trei al Cupei UEFA, atunci când PAO a eliminat Honved câştigând cu 5-1 returul de la Atena. În tur, maghiarii s-au impus cu un neverosimil 5-2, numai că în sferturi au mers grecii. În ultmimii ani, Pao a fost o prezenţă constantă în grupele UCL sau UEFA şi mai mereu a trecut de ele, reuşind chiar două sferturi consecutive de ligă în 2002 şi 2003.

PAO vs români

1979 cu FC Argeş 1-2 şi 0-3

1990 cu Dinamo 0-2 şi 1-6

1993 cu Electroputere 4-0 şi 6-0

1999 cu Steaua 6-3 şi 2-2

2007 cu Rapid 0-0 (la Atena)

PAO vs austrieci

1983 cu Austria Viena 2-1 şi 0-2

2000 cu Grazer AK 1-0 şi 1-2

2001 cu Sturm Graz 1-2 şi 0-2

PAO vs turci

2003 cu Fenerbahce 4-1 şi 1-1