Offside sau offside…

Eu zic că  NU e offside!

DA!

Oricât de “ancorat” la realitate aş fi, nu pot trece cu vederea aşa ceva. Subscriu mesajului, fără regret!

Primul “post” pe 2009

Personaje: o duduie elegantă cu “palm”, ţoale de firmă şi fiţe, un cocalar, un şofer de camion şi… groapa din asfalt.

Acum trei ore tipa cu pricina a suferit cel mai rece şi mai jegos duş din viaţa ei. Pe Democraţiei! În staţia lu 5! Din cauza şoferului de camion nerăbdător şi a gropii din asfalt pline cu apă! Păcat de “palm”, de ţoalele mulate şi de freza emo afişată de duduie,  dar ferice de cocalaru’ care râdea în hohote şi-o arăta cu degetul pe idioata transformată în murătură…

Farul nostru cel stins

Daniel Florea este considerat încă din 2004 cel mai promiţător mijlocaş care a călcat în curtea Farului post decembrist. Adus cu mare tam tam de la Slobozia sau Slatina (îmi scapă momentan) jucătorul supranumit „Gigi Fentă” n-a rupt plasele porţilor sau mijlocul adversarilor dovedindu-se un alt fâs marca Farul.

Ieri, la ultima din cele 10 partide fără victorie bifate de „guvizii alb albaştrii”, Ion Marin s-a decis să-l introducă pe gigel pentru a înclina balanţa meciului cu Pandurii. „Bă! Echipează-te şi intră pe teren să faci ce ştii tu că uite ce obosiţi sunt aştia”, se presupune că s-a exprimat tehnicianul gândindu-se probabil la vremurile când era folosit pe post de dopant natural de lotul feminin de canotaj…

Răspunsul lui „Fentă” a fost fabulos. „Nu pot Mister să intru pe teren că n-am echipament de joc…” Cum o fi ajuns unu’ ca ăsta fotbalist, şi ce-o fi căutat pe bancă la un meci de care pe care este un mister la fel de mare ca Dinamo pe primul loc în clasament. Fără să acuzăm aruncăm o presupunere. Uimit că nişte bananieri sunt titulari, Florea a găsit o portiţă de scăpare să nu intre pe gazon pentru că oricum nu-şi va lua banii de la club (Marin ştie de ce). Astfal Constanţa n-a bătut iar jucătorul n-a fost scos ţap ispăşitor decât la capitolul indisciplină nu la joc.

PS. Atacurile tribunei care-l vizează pe Farmache se dovedesc a fi mai mult decât răutăcioase. Veşnicul fundaş dreapta farist semnează condica zilnică la „Mecul din molul cel nou” astfel că viteza (şi îndemânarea) de care dă dovadă trebuie să fie ceva nativ la câţi „burgheri” bagă în el…

Respect

Azi la prânz Andreea Berghea de la Kiss FM, m-a lăsat mască. Tipa care presupun că e super simpatică a avut o ieşire aşa cum ar trebui să avem şi noi. Vă redau doar două propoziţii dintr-un discurs nervos care ar fi meritat să rămână înregistrat forever: „Un ţigan nenorocit mi-a murdărit maşina!” şi „Când vom scăpa de coloraţii aştia din intersecţii?”… Live! Pe Kiss! Prime Time! Dacă e s-o amendeze CNA-ul trebuie să strângem bani s-o ajutăm…

La mai mare!

Sătul de Steaua

După 22 de ani în care m-am bucurat şi am plâns pentru Steaua am ajuns la capătul puterilor. Aseară n-am simţit nimic văzând străinii de fotbal care au îmbrăcat culorile roş albastre. Un Trabant, vorba lui Cartianu, condus de un cioban, într-o cursă de Nascar. Diferenţa a fost atât de mare încât oricâte goluri ar fi dat pseudofotbaliştii cumpăraţi de Jiji francezii ar fi marcat, cu două mai mult. Când portarul adversarei a costat cât toate transferurile tale nici nu ai la ce să te aştepţi. Finanţatorul, şcolit la oi, vrea atacanţi. Lyon ne-a arătat că Steaua are nevoie de fundaş stânga, fundaşi centrali, mijlocaşi centrali, mijlocaş stânga şi… atacanţi. La o socoteală simplă, 8 fotbalişti. Plus un antrenor.

De azi mă voi dedica altor activităţi. Voi avea grijă de gastrita provocată de ultimele trei evoluţii ale „militarilor”, îmi voi „repara” buricele degetelor „distruse” de emoţii, voi avea mai multă grijă de soţie – am neglijat-o prea des pentru Steaua – şi voi urmări, nu fără interes, meciurile echipei ei favorite. Ce ciudat, e CFR!

Pe ce ar da bani suporterul …

Ieri am avut din nou (ne)plăcerea de a mă afla în tribunele fostului stadion Gheorghe Hagi din Constanţa la meciul Timişoara – Farul. Alături de alţi 300 de indivizi în marea lor majoritate plătitori m-am plictisit de moarte, emoţiile provocate de cei 22 de actori fiind prea puţine pentru 25 de lei biletul. Până la urmă meciul s-a terminat cu 1-1, echitabil şi gospodăresc, toată lumea plecând acasă mulţumită şi cu frigiderul umput de scârba de Karamyan, jucător de doi bani care şi-a permis să înjure suporterii ca la uşa cortului şi să le arate degetul mijlociu (bineînţeles arbitrul n-a văzut deşi conflictul a durat două trei minute).

Seara, la o sticlă de vin, mi-am amintit de experienţa din săptămâna precedentă când după un dezastruos Poli Iaşi – Farul m-am delectat cu un meci din campionatul austriac, mult sub cel românesc, în opinia unora.

Am „dat” pe Sport Klub şi împreună cu amicul Nuţu am aşteptat să vedem ce ne mai oferă Bundesliga austriacă. Meciul era un Mattersburg (locul 7) – Sturm Graz (locul 6), adică o partidă gen Iaşi – Constanţa din… liga lui Mitică astfel că speranţele pentru un nou spectacol erau limitate dar… Marea chestie e că în austria nimeni nu ştie să se apere astfel că ceea ce am experimentat a depăşit orice imaginaţie. Până la pauză Sturm a marcat din orice poziţie şi a ajuns la un 5-0 neverosimil, colegul de şpriţ exprimându-şi regretul că Haas şi compania (hattrick hero!) nu şi-au iertat deloc adversarii. I-am aruncat o pastilă că meciul se va încheia 5-5 şi apoi ne-am aşezat mai confortabil în fotolii pentru repriza a doua.

Pentru cine n-a văzut meciul, în minutul 50, un ins pe nume Naumoski a reuşit să dea bară dintr-un metru cu poarta goală, după o fază dubioasă în care gazdele au solicitat gol. Ocazia a fost exact ce le trebuia tipilor din Mattersburg pentru a se trezi şi a se apuca gospodăreşte de treabă iar în 9 minute, Carsten Jancker de două ori plus un ungur născut în România, Csizmadia, au marcat pentru Mattersburg şi tabela indica 3-5 în minutul 62. O gafă a portarului gazdelor a provocat golul lui Holzl şi, zarurile păreau aruncate. Fără să dispere, şi cu veteranul Jancker în zi mare, Mattersburg a mai marcat de două ori, a ajuns la 5-6, a ratat două ocazii monumentale în minutele de prelungiri şi ne-a făcut să regretăm că nu suntem austrieci. Pentru astfel de partide merită să plăteşti 25 de euro şi să îngheţi pe stadion…

În comă

Ieri, împreună cu acelaşi coleg Banciu, dar nu Radu, am avut proasta inspiraţie să merg la meciul dintre Farul şi Braşov, din şaisprezecimile Cupei României. Concluziile despre partidă le poate trage oricine din raportul şuturilor pe poartă, 0-2, cu oaspeţii nimerind bara şi marcând un gol din cele două încercări, sau din nota de plată de la KFC şi din liniştea în care am „consumat” un giga meniu de crispy strips. Să revenim…

Pentru prima dată în acest an Ion Marin a început meciul cu mai mulţi juniori, trei la număr, pe teren aflându-se şi două dintre marile speranţe ale fotbalului autohton: Alibec şi Matei. Primul, considerat de mulţi un Benzema al României, a început meciul bine dar s-a pierdut pe drum fiind clar timorat de adversarii direcţi, Constantin şi mai ales Ionuţ Voicu. Ultimul nu s-a sfiit să-l înjure să-l îmbrâncească şi să-l provoace sub ochii impasibilului Constantin Junior, arbitrul nu fundaşul braşovean, astfel că a intrat în colimatorul suporterilor de la oficială şi a fost înjurat până la final. Din nefericire, Alibec a fost o mare decepţie chiar dacă a fost încurajat tot timpul de banca tehnică, amintind mai degrabă de indolentul Marian Popa, decât de vedetele internaţionale cu care este comparat.

Al doilea puşti teribil a vrut multe dar a realizat prea puţine. Tehnica de invidiat nu l-a ajutat decât să culeagă aplauze, în multe situaţii el preferând pasa sau driblingul în locul unei finalizări. Deşi a jucat mult mai bine decât Alibec, Matei are şanse mici să mai prindă 90 de minute pe teren în actualul sezon, mai ales că Farul este imediat deasupra liniei în clasamentul Ligii I.

Ca tacâmul să fie complet şi senzaţia de dezastru general să devină omniprezentă, antrenorul oaspeţilor, un oligofren în opinia mea, mult lăudatul Răzvan Lucescu, s-a luat la harţă cu suporterii marinarilor. Schimburile dure de replici completate cu bip-uri şi degetul mijlociu ridicat ostentativ către… masa presei, spun multe despre unul dintre cei mai promiţători tehnicieni români. Dacă Lucescu Jr. are o asemenea titulatură iar Alibec şi Matei sunt lideri ai generaţiei lor (under 17), înseamnă că singura noastră salvare o reprezintă… naturalizările

România – Franţa, de la masa presei

„Stadion urât, gazon prost”, aşa au caracterizat francezii arena pe care a avut loc „evenimentul anului”, şi au avut dreptate. Mult aşteptatul meci de fotbal România -  Franţa s-a dovedit din nou o pălărie prea mare pentru organizatori şi marele noroc al „scribilor” a fost că n-a plouat la fel ca la disputa cu Olanda.

O sută şi ceva de ziarişti francezi au luat cu asalt masa presei iar Paul Zaharia, veşnicul ofiţer de presă al FRF a vrut neapărat să fie o gazdă primitoare, zburătăcind rapid românii posesori de acreditări. „Sunt oaspeţii noştri! Să le arătăm că suntem civilizaţi”, s-a exprimat federalul stârnind furia ziariştilor tricolori şi pornind un război verbal din care a ieşit învins. „Băi Paule la mondiale (în 98), ne-au dat cele mai proaste locuri posibile şi acu vrei să le facem loc? Iar treceţi presa română la etcetera? Zici că au laptopuri da ăstea ce sunt (un notbook Dell), papirurusuri? Să ne mai lase cu Franţa lor.” s-a exprimat hâtru un ziarist cu ştate vechi în presa locală, care a primit imediat susţinere de la colegii de breaslă. Într-un final, Zaharia a renunţat la demers dar a „scăpat” de orice reporter care n-avea… laptop. Aşa ne-am trezit, eu şi colegu’ Banciu (nu Radu!) pe primul rând din tribuna oficială, exact în spatele băncii de rezerve franceze şi la doi paşi de Piţi şi compania. Culmea locurile aparent proaste ne-au oferit o viziune mult mai corectă asupra realităţii din teren şi a „limitării” în gândire a lui Piţurcă Victor, antrenorul României.

„Îi facem zob” vs „Să nu păţim ca HCM-u’”

După nici cinci minute, Petre ne-a surprins cu golul de 1-0 (abia târziu în noapte am văzut ce tâmpenie a făcut Marica) şi a transformat un meci care se anunţa urât în unul pe viaţă şi pe moarte. La cornerul de 2-0, colagu’ Banciu şi-a exprimat scepticismul în privinţa lui Goian, „nu dă bre gol că acu l-au învâţat toţi”, numai că Boumsong a lipsit probabil la şedinţa tehnică în care a fost pezentat „corneru’ la români”. În 20 de minute toate păcatele lui Piţurcă au fost uitate iar jocul României ne ducea cu gândul la istoricul 5-1 cu Germania numai că…

Imediat după golul doi jucătorii s-au retras inexplicabil în defensivă şi Franţa s-a prăvălit peste noi. Cu Ribery în formă maximă şi suplinind „absenţele” lui Toulalan sau Malouda oaspeţii au început să maseze în propriul careu o echipă tricoloră parcă speriată de ceea ce poate obţine. Pe margine Piţurcă a încercat să-şi motiveze elevii dar după 10 minute de ţipete a renunţat şi s-a aşezat pe bancă, trist, dezamăgit, poate la rându-i speriat. Condus cu 2-0, Domenech a reacţionat,  l-a chemat de la încălzire pe Benzema, şi în ciuda golului logic marcat de Ribery l-a scos din teren pe Malouda. Cu două vârfuri autentice, Franţa a preluat controlul jocului şi până la final a dominat copios, amintind constănţenilor de dezastrul handbaliştilor de la HCM la Kielce, petrecut cu doar două ore înainte de meciul de fotbal…

Partea secundă n-a avut istoric, terenul fiind arat doar în jumătatea noastră, atitudinea fotbaliştilor lăsând mult de dorit. Capodopera lui Gourcuff (imputabilă lui Lobonţ), ne-a scos două puncte din buzunar dar după felul cum s-a jucat ar trebui să mulţumim divinităţii pentru acest 2-2. La final au rămas doar întrebări care nu vor primi niciodată răspuns, un mare câştig pentru România (Mureşan) şi tristeţea suporterilor care la plecare visau cu ochii deschişi la Dorinel, la Gică, la un succes la Belgrad…

Nelămuririle noastre

Probabil într-o ţară absolut normală Piţurcă ar primi astfel de întrebări şi, din nou probabi,l ar răspunde.

La 1-2, imediat după gol, Florentin Petre a venit la margine şi s-a răstit la tehnician: „Zi-le domne să iasă din careu nu vezi că s-au băgat toţi cu curu’ în poartă!”. Reacţia tehnicianului a fost rarisimă: s-a întors cu spatele şi i-a făcut semn lui Iovan să preia frâiele zbieretelor. De ce n-a schimbat nimic nici măcar la pauză n-o să ştim nicodată.

În minutul 60, cu Franţa călare pe noi şi cu Răzvan Cociş bătut la fiecare duel, Piţi l-a chemat la schimbare pe Dorel Stoica. Deşi Prodan a mers cu foaia la arbitrul de rezervă, tehnicianul a întârziat inexplicabil să-şi dea acceptul iar Gourcuff a trimis torpila aia care a explodat în poarta lui Lobonţ exact din zona unde ar fi trebuit să acţioneze olteanul. La 2-2 Piţurcă a renunţat la schimbare… De ce?

Cu un sfert de oră înainte de final Piţi a mutat incredibil de prost. Bucur şi Costea pentru Petre şi Mutu. Palma grea de pe obrazul ultimului s-a auzit până în loja în care stătea Mourinho, Piţurcă preferând să se răzbune pe atacant şi să-i pedepsească evoluţia infectă, decât să spere în cele „30 de secunde în care Mutu poate schimba un meci”, aşa cum s-a exprimat un federal amestecat printre ziarişti. Din păcate tehnicianul n-a făcut la fel cu Marica şi mai ales cu Cociş, indiscutabil mai slabi decât atacantul Fiorentinei. De ce?

Fără a avea ceva special cu Dinamo, Tamaş s-a făcut din nou de cacao iar Lobonţ are pe conştiinţă golul (a salvat alte trei-patru aşa că e de iertat). „Fundaşul de fier” a reuşit să amintească de Giani Kiriţă, celebrul central dinamovist post decembrist care era mai interesat de look şi de banderolă, decât de joc. Actualul fundaş al câinilor a fost complet ieşit din meci, iar pe final a făcut un gest rarisim. După un duel mai tare în urma căruia a căzut pe gazon, iubitorul de murături s-a oprit să vadă dacă nu e julit, asta în timp ce francezii ajunseseră în careu şi periclitau poarta coechipierului Lobonţ… De ce n-a jucat Ghionea în locul său?

O chestie şi pentru organizare. Deşi stadionul posedă câteva cabine de transmisie, mulţi crainici radio francezi au fost nevoiţi să transmită de la masa presei în timp ce locaţiile speciale au fost folosite de… fotbalştii români care n-au prins nici măcar banca de rezerve. În mod incredibil, jucătorii francezi aflaţi în aceeaşi situaţie, plus doctori, maseori şi alte alea, au fost aşezaţi în mijlocul ziariştilor locali pătimaşi, abia în repriza secundă, un ins făcându-şi milă de Anelka, Gallas şi ceilalţi şi trimiţându-i în într-o cabină, „la căldurică”.  De ce doar la Constanţa se întâmplă astfel de chestii?

În final, o fotografie aparţinând AFP (cred) care spune totul despre meciul de aseară…

Plictis mare mare

M-am fofilat cât am putut să mai violez blogu’ da’ într-un final am renunţat la… abstinenţă.

Tipii de la Dinamo (investitori cică) depăşesc orice limită în prostie. După ce echipa aia de doi lei s-a făcut de cacao în Europa, Turcu şi compania au început să debiteze numai tâmpenii. Piticu’ a fost scos în faţă imediat după dezastrul cu NEC, a reuşit să se umple de penibil la Sport.ro şi apoi a ţinut-o tot aşa, din gafă în gafă.

Acum câteva ore, zidarul număru’ unu al ţării a anunţat sus şi tare că Dinamo are bani şi pentru Mourinho, „ce 25 de milioane, 100 dacă e nevoie!” (parcă a băut apă după Gigi), aşa că dragi fani dinamovişti (salutări speciale lui Cipi, Radu şi Mario – o să vă întristaţi iar la vară, când vă bat iar nişte desculţi – sic!), ne bucurăm că acţionariatu’ vostru depăşeşte oieru din fruntea Stelei, doar la prostie.

Imaginea asta furată de pe prosport.ro arată cine conduce Dinamo. Uitaţi-vă puţin la colorit, nu aduce a grund? Să fie ţigan?

Foarte tari comentariile de pe site-ul prosport la articolul despre Mourinho dinamovist…